Video :: La români Crăciunul nu are nicio legatură cu religia

Lasă un comentariu

Chiar mă abțin să mai comentez ceva. Sunt atât de revoltat și uimit că nu îmi mai găsesc nici cuvintele. Revin la o idee mai veche. Dobitocii ăștia votează…

:: Video :: La români Crăciunul nu are nicio legatură cu religia.

Nu am cu ce să mă îmbrac

3 comentarii

Țrrrrrr… Țrrrrr… Caut somnoros telefonul pe noptieră.. La dracu. Iar trebuie să mă trezesc. Aș putea face ceva să elimin acest moment din viața mea? Probabil că s-au gândit și alții la asta.. Renunț. Opresc dușmanul de moarte. Belesc ochii, încercând să văd exact ora, cu toate că sună la fel în fiecare zi. Mă întorc pe partea cealaltă, privind spre șifonier. Mormăi un neața celor 2 fese ce mă privesc. Neața… se aude o voce înfundată din partea cealaltă a dulapului. Scena se repetă de luni până vineri cu mici variații în funcție de programul meu.
– Ce faci?
– Nu știu cu ce se mă îmbrac. Chiar nu mai am cu ce să mă îmbrac.
Un oftat prelung se aude din același șifonier. De multe ori am impresia că șifonierul e cel care oftează, sub presiunea hainelor ticsite în el. Oare cât va mai rezista?
– Mda.. Mă duc la baie, spun eu încercand să trag după mine burta crescută înainte de vreme. Eu îi spun semn de maturitate…
După 10 minute revin, total pregătit pentru runda a doua. Dilema avansează. Din faza nu am cu ce să mă îmbrac, trece in faza cum le asortez.
– Crezi că asta merge cu asta sau cu astalaltă? 
Ridic indiferent din umeri, nu pentru că nu aș avea vreo părere, ci pentru că ea nu contează. Întrebarea este pusă pentru a-i mai oferi timp de gândire ei. Încep și eu același ritual, doar că mult mai rapid. Văd în ochii ei dilema profundă în care se afla.
– Cu cea verde, raspund eu încrezător că alegerea mea va termina calvarul prin care trece în fiecare dimineață.
– Crezi? Neaaa… O iau p-asta neagră…
Dialogul acesta durează exact cât îmi ia mie să mă îmbrac. Poate chiar mai mult…
Cam așa încep zilele mele de lucru. Variațiile sunt nesemnificative. Fenomenul este unul foarte complex. Cum văd eu lucrurile…
Nu aveți ce îmbrăca, pentru simplul fapt că le-ați pierdut numărul. Bietele haine stau înghesuite într-un șifonier, de unde nu văd lumina zilei decât foarte rar și atunci cu șansă dacă nu sunt așezate în planul al doilea. Dacă ați avea mai puține, ați ști exact care sunt și precis ați putea face o tematică mentală a ceea ce urmează să puneți pe voi. Eu așa fac. Cât sunt în baie, mă gândesc cu ce să mă îmbrac. Asta pentru că hainele mele sunt puține și au o organizare precisă în capul meu.
O alta problema pe care o aveți este faptul ca niciodată nu gasiți ce să vă luați de îmbrăcat / încălțat. Asta e o problemă de atitudine. Ce spune o femeie când pleacă să-și ia ceva de îmbrăcat? Mă duc să văd dacă găsesc ceva să-mi iau. Pai atitudinea asta este din start greșită. Ați văzut ce spune un barbat când pleacă să-și cumpere ceva? “Mă duc să-mi iau o camașă”, nu “mă duc să văd dacă-mi găsesc o cămașă”. A doua problemă distructivă este că nu aveți o țintă precisă. Am analizat câteva persoane în magazin. Privirea este pierdută, ca ți când un tsunami neașteptat le-ar fi aruncat acolo. Ochii sar de la un raion la altul, de la cămăși la pantaloni, de la șosete la pulovere, de la cizme la sutiene. Total haotic. Dacă ați defini CLAR ce vreți, totul s-ar rezuma la o vizita de maxim jumătate de oră. Jumătate de oră suportabilă și pentru noi.

Va urma… pentru că am de unde…

Noul Tweetdeck – concluzii de utilizare

Lasă un comentariu

Am descoperit tweetdeck-ul aiurea. L-am vazut la un prieten foarte bun si am fost incantat de minunea software ce pune totul la locul lui.

Prima instalare a fost versiunea de browser, care mergea satisfacator de bine. Pana cand am remarcat ca pop-ul de notificari lua nejustificat pauze lungi si dese. Nu-i nimic zic, avem varianta de desktop. Instalez si dezinstalez dupa 10 minute pe motive de organizare functionala. Pur si simplu…

Ma impac cu ideea ca al meu tweetdeck e lenes si din cand in cand isi ia lumea in cap. Periodic il trezeam la realitate cu un F5 usturator pentru el. Se mobiliza pentru 10-15 minute, dupa care greva nejustificata revenea. Am defilat cu el asa…

Din ziua de cand a evoluat, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Din nefericire, nu in favoarea mea, utilizatorul nemilos cu trairile si nevoile lui de odihna. Astfel mi-a venit ideea acestui post, in care sa pun cap la cap concluziile mele dupa ~2 saptamani de utilizare.

Eu folosesc pe el 2 conturi de twitter si unul de facebook + pagina firma facebook.

O sa incep cu ce e mai bun fata de varianta veche de browser, pentru ca e singurul lucru bun care i s-a intamplat, dupa ce a papat tot grisuletul. Este mai vioi, iar notiunea de greva a disparut. Arunca popup-urile constiincios chiar si dupa zile intregi de utilizare.

Partile proaste in schimb sunt mult mai multe. Le bag cu liniute, pentru ca si mie mi-ar placea sa le citesc asa:
– serviciul de link shortner sucks! Bun.. nu sunt eu vreun vrajitor al tweetdeck-ului, dar cu versiunea anterioara m-am inteles din prima. Teoretic acum sunt oleaca mai destept decat atunci, dar degeaba
–  nu pot sa dau follow cuiva pentru unul din conturile mele de twitter ales de mine. Cum spuneam, am 2 conturi de twitter. Cand vreau sa urmaresc pe cineva, sa am posibilitatea sa aleg carui cont asociez. Nu se poate.
– pentru ca in timeline-ul de facebook nu mai pot face nimic. Ca sa interactionez cu respectiva postare, trebuie sa intru pe pagina de facebook.
– pentru ca nu citeste paginile de grup pe care le am pe facebook. Implicit nu mai pot posta in ele din interfata.
– nu se poate adauga coloana dedicata peginii de firma din facebook.
– daca dai signout, la urmatoarea logare nu tine minte coloanele definite anterior. Asta mi se pare ca o facea si versiunea anterioara.

Concluzie scurta: se apropie de twitter si se departeaza de scopul initial pentru care a fost creeat. Acela de a integra mai multe platforme sociale.

Voi cum va intelegeti cu noul tweetdeck ?

Idee pentru magazinele online

Lasă un comentariu

Am făcut în ultima săptămână mai multe cumpărături online. Din păcate, 2 din produsele comandate au venit defecte. Problemele s-au remediat, au fost înlocuite. În schimb, mi-a venit o idee pentru cei ce dețin o astfel de afacere.
De ce nu ar exista în formularul de comandă o opțiune de genul “Doresc ca produsul să fie desigilat și testat de departamentul de service / teste. Iau la cunoștință faptul că sigiliul original va fi deteriorat și sunt de acord cu asta”.
Astfel se elimină situațiile neplăcute în care un produs ajunge la utilizator cu un defect de fabricație. Eu am fost dezamagit când am primit casca bluetooth comandată care nu facea absolut nimic!! Nici măcar nu se încărca.
Au mai trecut 2 zile până când produsul a ajuns înapoi la magazin, probabil testat de ei și trimis altul nou. Nimic de comentat pe tema asta. Rapid și fără întrebări stupide.
Dezamagirea de a primi un produs defect, a fost destul de mare, cu toate că știu foarte bine, că nu este vina vânzătorului pentru această întâmplare.
Eu aș fi de acord cu această opțiune, chiar în schimbul unei sume modice (acest lucru presupune niște resurse financiare și de personal), pentru a elimina acești timpi morți și bani cheltuiți pe curieri.
Sunt curios dacă cineva va face acest lucru…

Online shop pentru retardați

Lasă un comentariu

Primesc un mail de la o tipa Laura (habar n-am cine e) prin care ma anunta ca ea iubeste UGG-urile si ma invita sa cumpar si eu. Curiozitatea ma impinge sa vad ce dracu iubeste asta ca n-am auzit in viata mea de UGG-uri.

Bag click in site se deschide o pagina cu cizme. Aha deci.. astea-s ugg-urile zic… Acum stiu cand fac referire la ele cum sa le spun.

Dilema e alta. Cat de prost onlineshopist sa fii incat sa cumperi de pe un site care la contact are doar o adresa de mail, iar la about us nimic?

Nu spun ca ar fi infractori, dar la cum se prezinta site-ul nu vor vinde decat celor din titlu.

Voi ati cumpara de la asa un magazin?