Un eveniment fericit a avut loc luna trecută. Am terminat un leasing de 4 ani. O perioadă în care OTP Leasing mi-a scos peri albi. O firmă de leasing mai proastă ca asta nu cred că aș fi reușit să găsesc. Revin cu un post despre pățaniile cu OTP-ul zilele următoare.

Evident după finalizarea leasing-ului a trebuit să fac înmatricularea la poliție. Iaca îmi fac eu timp ieri (4 ianuarie) să rezolv această problemă. Ajung la poliție cu 2 tir-uri de acte (unul cu originale și unul cu copii) și încep ca orice om cu scaun la cap să caut informații despre procedură. Găsesc ghișeul cu pricina, unde o duduie amabilă mă lămurește. Aveam tot, mai puțin o cerere și taxele aferente. În această ultimă privință eram liniștit, știind că există CEC în incintă.

Mă duc la CEC (nu e greu de găsit, e cea mai mare coadă) și șoc. Una din cele 2 taxe nu se încasează decât pentru sect. 3 și 4. Și noi, ăștialalți? La poștă.. Pfiuuuu… În consecință îmi iau tona de acte și plec către o poștă. Obligatoriu din sectorul 2, că acolo e sediul firmei.

Ajung la poștă, aici alt șoc. Coada la poștă, era mai mare decât cozile de Black Friday făcute de americani. Media de vârsta a participanților fiind de minim 84 de ani, primul meu gând a fost că s-au băgat Moaște la poștă.  Mă așez liniștit la coadă, gândindu-mă că cei din fața mea, pupă alea și pleacă. Ei bine, nu! Aveau treburi mari de făcut cu poșta. Mă retrag de la coadă tiptil și uite-mă pe mine cum stăteam în tocul ușii, sprijinindu-mi bărbia în palmă, gândindu-mă la o scăpare din situația dureroasă în care mă aflam din cauza unei înmatriculări nenorocite.

Ies la o țigară, zic, poate mă lovește vreo idee salvatoare. Stând acolo, savurând chestia aia, vine ideea minune.

Intru înapoi, mă așez la aceeași coadă, care între timp se mai mărise și exclam încet ca pentru mine:

„Și aici e coadă.. la supermarket coadă, aici coadă…”. Se întoarce ultimul participant către mine.

– La care supermarket?

– Ăla din colț care s-a deschis acum. Cică au promoție la pui sau ceva de genul ăsta.

De data asta tonul vocii fusese mai ridicat, pentru a fi sigur că sunt auzit de mai multe persoane. Ideea sclipitoare s-a dovedit a fi genială. Au început să chicotească între ei care mai de care și ușor ușor am ajuns al doilea la coadă. Plecaseră grăbiți să prindă promoția.

Iată cum o coadă de minim juma de ora s-a transformat într-una de 3 minute. După ce am achitat taxa am plecat în fugă de acolo sperând să nu fiu prins de mulțimea furioasă, care plecase la o promoție inventată de mine. Nu cred că voi mai ajunge la poșta aia prea curând.

Voi ce manevre ați mai făcut ca să scăpați de coadă?

Anunțuri