Nu cred că există pentru o mamă o fericire mai mare pe lumea asta, decât să-și vadă copilul fericit, sănătos, râzând, jucându-se cu cineva. Am remarcat asta sâmbătă seară, când eram în plin act artistic cu copilul propriu. Am surprins privirea doamnei Mimanu, care arăta mai ceva ca ochii sticloși ai personajelor din desenele animate SandyBell. Era o privire cu adevărat fericită. Nu îmi amintesc când am văzut-o ultima oară așa de bucuroasă, fericită, mulțumită.

Asta a fost o experiența care mi-a arătat ce înseamna într-adevăr sentimentul de mamă. Nu cred că noi bărbații vom putea vreodată să ne iubim copiii așa cum o fac ele. Să ne apreciem deci mamele și mamele copiilor noștri …